Ceea ce s-a petrecut în zilele de
tabără, nu ţine atât de informaţie cât ţine de formaţie, sau mai bine zis de formare.
A fost o organicitate extraordinară între cuvinte, între mediu şi între persoana care rostea. Discipolul spăla picioarele ucenicilor: nu exista diferenţă între profesorul de la catedra şi profesorul care plivea roşiile în grădină când noi treceam pe lângă el. Avea un cuvânt de înţelepciune pentru orice moment al vieţii pe care îl integra în minunata Creaţie şi Pronie a lui Dumnezeu. Faptul că ştia atât de multe şi se purta atât de modest, de smerit, dar totodată demn şi conştient de tezaurul de cunoştinţe pe care trebuie (este vital) să ni-l lase moştenire nouă tinerilor, ne făcea să-l îndrăgim pe zi ce trece tot mai mult.
A fost o mostra, un crâmpei de viaţă adevărată. Ca să vă ajut să vă faceţi o imagine cât de cât, folosindu-mă de comparaţia prin negaţie: a fost opusul unei suite de work-shop-uri cu care suntem deja obişnuiţi marea majoritate dintre noi. Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut ocazia să cunoaşteţi alternativa la cel din urmă exemplu, dar dacă veţi dori, încercaţi experienţa aceasta şi nu veţi regreta, vă garantez!
Când această iniţiativă a taberei se afla doar la stadiul de proiect, am întrebat despre bibliografie, iar Profesorul Iona ne-a recomandat doar o carte pe care s-o citim neaparat: Vasile Lovinescu-
Creangă şi Creanga de Aur şi …capodoperele lumii!:
Că doar, aveţi prea puţin timp în viaţa asta pe care să-l cheltuiţi cu jurnale ieftine şi cu alte scrieri fără valoare în esenţă. Aşadar, am purces la treabă şi am citit ce am putut până să înceapă tabăra…
În prima zi a fost întâlnirea dintre noi - viitorii beneficiari ai acestui proces de cunoaştere, şi Profesorul Iona – indrumatorul nostru. Tinerii care au luat parte la expuneri au venit din Timişoara, Oradea, Arad şi Sibiu.
Ne spunea Profesorul ca fiecare clipă rămâne stocată în fiinţa noastră atât în viaţa de aici cât şi în cea de dincolo, şi că trebuie să ne-o asumăm şi să o trăim la modul cel mai responsabil cu putinţă. Dar, toate astea ni se spuneau învăluite în cea mai mare grijă şi dragoste faţă de fiecare în parte, tinând cont de unicitatea fiecărei persoane, de talentele sale, de minusurile sale şi mai ales de potenţialităţile sale, căutând a-i crea cele mai bune condiţii devenirii! Acestea erau spuse dupa un test care era mai mult un fel de fişă de cunoaştere a noastră în care am scris despre originile noastre, despre cum ne-am trăit copilăria, dar mai ales cum am perceput-o noi înşine; despre trei cărţi care ne-au marcat existenţa. Apoi, pe parcursul taberei am interpretat fiecare poezia lui Mihai Eminescu -
Andrei Mureşanu. S-a vorbit despre mituri, despre simboluri, despre hermeneutică şi procesul epistemologiei, despre Eminescu, despre televiziune, despre manipularea maselor, despre muzică, despre zei, despre Dumnezeu, despre nostalgie, despre noi- despre fiecare în parte.
Nimic nu a fost întâmplător! Printre altele, ni s-a explicat şi naşterea cuvântului “întâmplare”- vine de la in
templum- citirea voinţei divine după zborul şi apariţia unor păsări pe bolta templului, aşa aflându-se voia zeilor în vremea aceea, cu privire la deciziile pe care trebuia sa le ia muritorii de rând în viaţa lor).
Noi, în pauze, adică în timpul nostru liber, am mers pe marginea lacului, acolo am citit poezii, am discutat, am făcut poze, ne-am spiritualizat mai mult decât cum am fi putut-o face în alte locuri cu altfel de activităţi.
La finalul taberei am primit cu totii sfatul: să citim şi să căutăm cărţi care ne plac, pe care le simţim aproape şi cu care ne identificăm oarecum, să nu facem compromisuri cu inima noastră, să nu ne călcăm pe inimă niciodată pentru că ea este indicatorul cel mai bun al adâncului fiinţei noastre.
Limpede nu vezi decât cu inima (Micul Prinţ- Antoine de Saint-Éxupéry).
Aşteptăm noua ocazie de a ne întâlni, până atunci citim, cunoaştem , trăim… şi ne bucurăm!
Monika CSEKE, Liga Studenţilor din Oradea
