“Nebun, da, sînt nebun! Dar, lume, dacă
n-ar fi nebuni ai fi de tot săracă.
Şi-ai fi de tot comună şi banală
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
de n-ar muri în locul lor nebunii”.
Demostene Andronescu
Aş vrea de această dată să-ţi vorbesc despre curaj şi despre oameni în care se oglindeşte cerul. Stiu, ţi se pare ciudat. Ce legătură ar putea exista între curaj şi cer? Dar, vezi tu, dacă nu ai curaj, nu ajungi la credinţă şi nici la cer. Sau, cum se mai spune, cerurile se cuceresc.
Ai fi surprins să afli că există astfel de oameni, oameni care au devenit frumoşi la chip şi la suflet datorită curajului lor de a privi viaţa cu alţi ochi, de a ieşi din rânduri, de a îndrăzni să fie altfel. Pe ei nu i-a luat valul. Atunci când ceilalţi erau în pragul diperării iar regimul totalitar le fura viața, credinţa şi personalitatea, ei şi-au construit un alt univers, în care valorile aveau greutate şi căpătau sens. Ei au ştiut să transfigureze experienţele lor în prilejuri de nesfârşită bucurie, atunci când cei din jur ar fi cedat.
Te invit să cunoşti astfel de oameni frumoşi şi să te bucuri de o experienţă care să te inspire şi să te facă să-ţi doreşti să fii mai mult. Nu că nu ai fi deja mult, dar poţi să fii mult mai mult, aşa cum şi ei au devenit mult mai mult.
Aşadar, năvăleşte! Şi lasă-te copleşit de bucuriile credinţei, ca să devii om; nu orice om: un om frumos.
