„Stocul” de zăpadă adunat în ultimele zile și fulgii care cad necontenit peste Munții Șureanu ne anunță că se poate schia!!!
Spre bucuria noastră, avem și gazde primitoare, la Mânăstirea Oașa, care ne primesc în casa lor liniștită ca să ne încălzim trupurile, dar și inimile.
Așadar vă lansăm prima invitație la schi din noul sezon:
Excursie la schi | 12 – 14 februarie 2016
Unde: Domeniul Schiabil din Munţii Şureanu
Cine: Studenți și elevi
Ce oferim: Cazarea și masa sunt oferite în mod gratuit de către Mânăstirea Oașa.
Cost: Costul transportului va fi suportat de către participant. Dacă nu aveți echipament spuneți-ne și vă ajutăm să închiriați. Informații despre tarifele la teleschi, telescaun și starea pîrtiilor găsiți la: http://www.schisureanu.ro/index.php/tarife
Înscrieri: Data limită pentru înscriere este luni, 8 februarie.
Detalii: Pentru mai multe informații puteți să sunați la:
Daniela – 0754.633.131
Elena – 0721.615.948
Anunță-i și pe prietenii tăi: https://www.facebook.com/events/529575057223263/
Vă așteptăm cu bucurie la o ieșire la schi la sfârșitul căreia sigur veți zâmbi!
Înainte vreme, un tânăr intra în rândul lumii - devenea „om mare” - și prin povețele, istorisirile, cântecele și toate acele întâmplări cu tâlc toarse la gura sobei, în șezătoarea satului.
În mijlocul orașului, astăzi acea lume pare de mult apusă, utopică... Și totuși, sufletul românesc nu încetează niciodată să-și caute rădăcinile!
Dacă vrei să descoperi obiceiurile nunții tradiționale românești, te invităm cu drag să ni te alături în fiecarejoi (începând din 14 ale lui Gerar) de la ora 19:30, la Universitatea de Vest din Timișoara!
Trebuie o preocupare serioasă pentru a fi român, adică să ajungi să fii român cu adevărat. E o chestiune de profunzime și de lucrare și de împlinire. Îmi place mult afirmația lui Nicolae Paulescu: „Naționalul este naturalul”. Deci, naționalul nostru românesc e naturalul nostru, e firescul nostru, normalitatea noastră. E firesc să ții la neamul tău, la valorile tale. Toate popoarele țin la ele. Numai noi românii parcă nu mai avem dreptul să avem țară, numai noi nu mai avem dreptul să fim noi înșine.
Părintele Teofil zicea că „a fi după chipul lui Dumnezeu înseamnă a fi tu însuți”. Or, atunci când ești român și când trăiești realitatea aceasta, ești tu însuți.
De ce sunt și biserici locale ? De ce nu e numai una și atât ? Pentru că dacă ar fi numai una universală s-ar anula specificul, s-ar uniformiza toate stările noastre naturale. Or, harul lui Dumnezeu, când pătrunde în noi nu ne anulează pe noi, nu ne anulează specificul, identitatea, ci ne-o potențiază, ne-o transfigurează, ne-o luminează, ne-o vindecă. Deci, supranaturalul, în relație cu naturalul, nu uniformizează naturalul. Dimpotrivă, îl valorifică în felul lui. Și naturalul e format din unicități: popoare unice, persoane unice, familii unice. Totul e unic și atunci harul lui Dumnezeu valorifică aceste unicități, nu le uniformizează.
Noi, ca și popor avem un specific al nostru, cum au toate celelalte popoare. Avem felul nostru românesc de a înțelege și de a trăi Evanghelia, de a trăi relația cu Dumnezeu în Biserică și, în felul acesta, suntem biserică locală.
Biserica română e familia noastră mare care ne cuprinde pe toți. Să-ți cinstești sfinții români, adică părinții tăi din neamul tău, asta ți-o cere Dumnezeu. Ține de normalitate, de firesc, nu-i un exclusivism aicea.
Sfinții români sunt sfinții care s-au realizat în biserica aceasta locală și atunci în ei e naturalul nostru, e firescul nostru dus pe înălțimile cele mai de sus. Și din cauza aceasta noi ne realizăm mult mai ușor și mai repede și mai bine în relația cu sfinții români, pentru că acolo e naturalul nostru, e firescul nostru îndumnezeit.
Naționalismul nostru este credință întrupată.
(Părintele Iustin Miron)
Pentru a cunoaște mai bine un om e cu folos să-i vizitezi și casa. Să simți ce-ți transmit pereții, ordinea sau dezordinea lucrurilor, modul în care gazda te primește și îți împărtășește din ceea ce este și din ceea ce are.
Cu atât mai mult când e vorba despre Casa lui Dumnezeu, Biserica. Ești primit indiferent dac-ai mai intrat sau nu vreodată acolo, oriunde te-ai situa pe scara socială și care ți-e motivul pentru care ai deschis ușa.
Dacă vrei să înțelegi mai bine ce înseamnă pentru noi, ortodocșii, Biserica, te invităm cu drag la o conferință susținută de Părinții Iustin Miron și Pantelimon Șușnea de la Mănăstirea Oașa. Evenimentul face parte din ciclul „Părintele Teofil în cinci puncte” și va avea loc în 10 decembrie, de la ora 18.30, în sala Capitol a Filarmonicii „Banatul” din Timișoara.
Poți să le spui prietenilor tăi de această întâlnire prin SHARE pe facebook.
Acasă este un loc dar – în egală măsură – o stare și o prezență.
E locul în care ne naștem și creștem. Este bucuria primilor pași, lumina chipului părinților și – împreună cu acestea – este siguranța, liniștea, pacea pe care le trăim cufundați în adevar și libertate. Toți avem un “acasă” la care ne raportăm - din ce în ce mai mult - ca la un “ceva” pierdut, cu nostalgie și dor...
“Acasă” al sufletului nostru este Biserica!
Când o re-găsim, ne re-găsim! Simțim că am ajuns, încredințați de logica tainică a inimii care intuiește locul trăind starea și simțind prezența.
Biserica - “stâlp și temelie a Adevărului” cel imuabil și absolut - este asumată și personal, edificându-ne interior prin realitățile trăite exterior căci - nu-i asa? - “ce faci te face!”
Părintii Iustin și Pantelimon ne invită să găsim drumul spre acasă, decoperindun-ne destinația finală. Dar, oare, a fi pe Cale nu e însuși Sensul adică viețuirea în chiar “sânul lui Avraam”?!
Fiindcă întâlnirea noastră va fi în perioada de dinaintea Crăciunului, va cuprinde și un scurt concert de colinde tradiționale românești.
Poți să le spui prietenilor tăi de această întâlnire prin SHARE pe facebook.
Majoritatea dintre noi, dacă nu toți, am cunoscut mireasma Crăciunului în brațele părinților, cu nasurile roșii în săniuța trasă de tata și cu mama încălzindu-ne palmele între degetele ei pregătite oricând să ne mângâie.
Noi, cei care parcă ieri îl așteptam pe Moș Crăciun, am crescut și iată-ne în fața unei sărbători care își pierde tot mai mult sensul. Adevărata semnificație a Nașterii Domnului se pierde, de la an la an, așa cum se cern boabele de grâu măcinate. Rămâne o sită goală, fereastră către o lume care întoarce spatele Tainei.
Din păcate, suntem o generație care am cunoscut Crăciunul prin numele lui Moș Crăciun, nu prin numele Domnului nostru Iisus Hristos. Taina s-a redus la întrebarea: “Oare ce cadou îmi va aduce Moșul?”
Odată ce am crescut, parcă lipsește ceva, parcă ne e dor și parcă nu un cadou scump ne va aduce bucuria. Parcă nu suntem întregi și nu există un cuvânt care să denumească ceea ce simțim. E dorul după veșnicie. Dorul după un Crăciun în care să poți dărui cu adevărat ceea ce ai tu mai bun – o inimă curată.
În sunetul clopotelor, în bătăile de toacă și în rugăciunea neîncetată a obștii, îngeri străjuiesc porțile mănăstirii și ne întâmpină pe noi, biete suflete răspândite și neașezate.
Suntem cu toții într-un prag. Lăsăm ușor-usor în spate pe cei în brațele cărora Dumnezeu ne-a dat viață, pentru a ne urma calea. Într-adevăr, e vremea schimbărilor. Dar de ce atâta zbatere? De ce atâta goană disperată? Fugim cu atâta îndârjire încoace și încolo, pierdem timpul cu lucruri neînsemnate, suntem atât de nestatornici, încât îngerii noștri păzitori abia mai țin pasul cu noi!
Când a fost atât de multă liniște în jurul vostru încăt să vă sfiiți să pășiți pe pământ? Când ați mai colindat în lumină de candelă și în miros de mere?
Oașa e locul potrivit în care să-ți dăruiești inima, este ca un strigăt al străbunilor noștri, chemându-ne, cu glas duios, să împlinim tradiția colindelor. Această mică jertfă pe care o putem aduce – cântatul colindelor – este infinit de mică și de neînsemnată în comparație cu ceea ce primim de la Oașa: întregirea și regăsirea noastră.
Câteva imagini din tabăra de Crăciun de la Mânăstirea Oașa:
Condițiile de participare în Tabăra națională de colinde de la Mânăstirea Oașa
În perioada 19 – 28 decembrie 2015 se va desfășura Tabăra națională de colinde de la Mânăstirea Oaşa (jud. Alba) şi Schitul Sf. Ioan Evanghelistul (jud. Mureș) – metocul Mânăstirii Oașa.
Această tabără se diferențează de celelalte tabere în sensul că este strict o tabără de colinde. De aceea este obligatoriu ca cei care se înscriu să aibă voce și să poată cânta.
Se vor face repetiții de colinde de două ori pe săptămână, iar prezența este obligatorie. Repetițiile vor avea loc în luna noiembrie două zile pe săptămână, la Universitatea de Vest din Timișoara:
marți, la ora 20.30, în amfiteatrul A11;
joi, la ora 19.30, în sala 204.
Selecția finală se face înainte de tabără, în funcție de aptitudinile muzicale, de prezența la repetiții, interes și disciplină. Este posibil să apară schimbări chiar și în ultimele zile înainte de tabără, în caz că se va retrage cineva.
Poate participa orice tânăr care a absolvit liceul și are până în 30 de ani.
Numărul de locuri este limitat.
Cazarea și masa sunt asigurate pe toată durata taberei;
Criteriile de selecție:
prezența la repetiții
disciplina din timpul repetițiilor și implicarea activă
aptitudinile muzicale (ureche muzicală, voce)
participarea la activitățile Ligii Studenților din Timișoara
au prioritate studenții, cei care nu au mai participat în această tabără și persoanele care stau pe toată durata taberei.
Suntem studenţi, suntem animaţi de entuziasm tineresc, considerăm că viitorul ne aparţine şi împreună îl putem face mai bun. Dorim să ne depăşim şi să ne dăruim! Avem curaj să abordăm imposibilul şi vrem să devenim, să ne formăm prin acţiunile desfăşurate deoarece „Ce faci, te face!”.