joi, 3 decembrie 2015

Biserica noastră


Trebuie o preocupare serioasă pentru a fi român, adică să ajungi să fii român cu adevărat. E o chestiune de profunzime și de lucrare și de împlinire. Îmi place mult afirmația lui Nicolae Paulescu: „Naționalul este naturalul”. Deci, naționalul nostru românesc e naturalul nostru, e firescul nostru, normalitatea noastră. E firesc să ții la neamul tău, la valorile tale. Toate popoarele țin la ele. Numai noi românii parcă nu mai avem dreptul să avem țară, numai noi nu mai avem dreptul să fim noi înșine.

Părintele Teofil zicea că „a fi după chipul lui Dumnezeu înseamnă a fi tu însuți”. Or, atunci când ești român și când trăiești realitatea aceasta, ești tu însuți.

De ce sunt și biserici locale ? De ce nu e numai una și atât ? Pentru că dacă ar fi numai una universală s-ar anula specificul, s-ar uniformiza toate stările noastre naturale. Or, harul lui Dumnezeu, când pătrunde în noi nu ne anulează pe noi, nu ne anulează specificul, identitatea, ci ne-o potențiază, ne-o transfigurează, ne-o luminează, ne-o vindecă. Deci, supranaturalul, în relație cu naturalul, nu uniformizează naturalul. Dimpotrivă, îl valorifică în felul lui. Și naturalul e format din unicități: popoare unice, persoane unice, familii unice. Totul e unic și atunci harul lui Dumnezeu valorifică aceste unicități, nu le uniformizează.

Noi, ca și popor avem un specific al nostru, cum au toate celelalte popoare. Avem felul nostru românesc de a înțelege și de a trăi Evanghelia, de a trăi relația cu Dumnezeu în Biserică și, în felul acesta, suntem biserică locală.

Biserica română e familia noastră mare care ne cuprinde pe toți. Să-ți cinstești sfinții români, adică părinții tăi din neamul tău, asta ți-o cere Dumnezeu. Ține de normalitate, de firesc, nu-i un exclusivism aicea.

Sfinții români sunt sfinții care s-au realizat în biserica aceasta locală și atunci în ei e naturalul nostru, e firescul nostru dus pe înălțimile cele mai de sus. Și din cauza aceasta noi ne realizăm mult mai ușor și mai repede și mai bine în relația cu sfinții români, pentru că acolo e naturalul nostru, e firescul nostru îndumnezeit.

Naționalismul nostru este credință întrupată.
(Părintele Iustin Miron)


Pentru a cunoaște mai bine un om e cu folos să-i vizitezi și casa. Să simți ce-ți transmit pereții, ordinea sau dezordinea lucrurilor, modul în care gazda te primește și îți împărtășește din ceea ce este și din ceea ce are.

Cu atât mai mult când e vorba despre Casa lui Dumnezeu, Biserica. Ești primit indiferent dac-ai mai intrat sau nu vreodată acolo, oriunde te-ai situa pe scara socială și care ți-e motivul pentru care ai deschis ușa.

Dacă vrei să înțelegi mai bine ce înseamnă pentru noi, ortodocșii, Biserica, te invităm cu drag la o conferință susținută de Părinții Iustin Miron și Pantelimon Șușnea de la Mănăstirea Oașa. Evenimentul face parte din ciclul „Părintele Teofil în cinci puncte” și va avea loc în 10 decembrie, de la ora 18.30, în sala Capitol a Filarmonicii „Banatul” din Timișoara.

Poți să le spui prietenilor tăi de această întâlnire prin SHARE pe facebook.

Te aşteptăm cu drag!
       
Liga Studenţilor din Timişoara