Editura Teognost din Cluj-Napoca împreună cu prieteni apropiaţi Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian (3 martie 1929 - 29 octombrie 2009), unul dintre cei mai mari duhovnici contemporani, au conceput această expoziţie, care prezintă fotografii vechi din colecţia Mănăstirii Brâncoveanu,precum şi fotografii recente realizate de Dorin Berian, Ioan Gînscă, Ovidiu Man, Ovidiu Muraru, Horea Preja, Andrei Rosetti, Pantelimon Şuşnea şi Serafim Vuc. Expoziţia mai cuprinde texte reprezentative din cuvântările părintelui.
Ca un prim salut şi o strângere de mână călduroasă, vă oferim câteva gânduri scrise de domnul Costion Nicolescu – cercetator la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, pe când părintele era încă în viaţă.
Ceea ce este caracteristic părintelui Teofil este bucuria pe care o împrăştie. O bucurie molipsitoare, transmisibilă. De altfel, crede că asta este una dintre misiunile sale: cu ajutorul lui Dumnezeu, să înmulţească binele şi bucuria. A făcut-o prin viu grai şi prin cărţile rezultate în urma parcursurilor sale misionare. Asta ar trebui să fie condiţia fiecărui om: viaţa lui să fie spre bucuria semenilor şi bucuria lui Dumnezeu.
Simpla vedere a chipului părintelui Teofil, de o nesfîrşită şi blîndă luminozitate, un chip care este oglinda unui suflet păstrînd neofilită o sfîntă candoare paradiziacă, linişteşte şi aduce pace şi bucurie, desprindere instantanee de poverile acestei lumi.
Răspunde tuturor chemărilor, cu timp şi fără timp. (Undeva menţionează că numai la Timişoara a ţinut mai mult de 60 de conferinte!) A ajuns cu precădere în centrele universitare, dar şi în multe alte colţuri de ţară, mai mult sau mai puţin cunoscute. Părintele Teofil era cunoscut, în parte şi datorită faptului că îşi depăşise în chip minunat handicapul nevederii şi se remarcase prin studierea aprofundată şi voios trăitoare a Sfinţilor Părinţi.
Două lucruri l-au ajutat în viaţă: credinţa în Dumnezeu şi învăţătura. Cu alte cuvinte cultul şi cultura. A învăţat franceza, germana, engleza, esperanto. Părintele Teofil ne lasă o moştenire impresionantă, întrupată în viaţa sa, în cuvintele sale, în cele 40 de cărţi, în înregistrările cu predici, conferinţe sau interviuri, realizate în ultimii 20 de ani.
“Să te depăşeşti şi să te dăruieşti!”, „Gândiţi frumos!” sunt principii de viaţă ale părintelui pe care le recomanda din toate puterile oamenilor şi mai ales tinerilor.
La o conferinţă a declarat că el este rezultatul prietenilor lui. Fără ajutorul lor n-ar fi putut răzbate prin atîtea şcoli, prin atîtea alte dificultăţi ridicate de condiţia sa de nevăzător. Este prieten cu tinerii şi cu bătrînii, cu vii şi cu morţii. Şi uite ce frumos o vede: „În prietenie e ca în vasele comunicante. Torni într-unul şi se ridică în toate, şi nu se mai ştie cine-a turnat şi cît a turnat şi nu se calculează cît ar mai fi trebuit să toarne. Lucrurile merg de la sine. Merg aşa, pentru că aşa sunt legile firii. Aşa trebuie să fie şi în prietenie, aşa trebuie să fie şi în căsnicie”.
Părintele compară, pe om şi menirea sa, cu florile: „Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pămîntul acesta. Şi aşa suntem şi noi. Şi noi avem destinaţia aceasta de la Dumnezeu, să înfrumuseţăm pămîntul. Să aducem ceva din cer pe pămînt. Să înmulţim ceea ce este frumos. Să înflorim şi noi ca florile.”
